Descriere

” Individualizarea imaginilor în diferite tehnici, impunând și o diferențiere stilistică susținută de un mecanism personal de înțelegere a formei, având la bază spontaneitatea și siguranța desenului, dar și analiza atentă, detaliată a structurilor selectate și reprezentate conform unor principii prestabilite, vin în arta lui Sidonius Ionescu din stăpânirea morfologiei clasice a studiului de atelier.

Trasate hotărât și concretizând ideea inițială de expresivitate a imaginii, fizionomia nudurilor feminine se desfășoară în grafică, pictură în acrilic sau tehnici mixte. Liniile păstrează autonomia formei, chiar și atunci când reprezentarea trece de la configurația recognoscibilă la sinteza unor componente aparținând detaliului, unde voluptatea și senzualitatea se subînțeleg drept consecință a unor alcătuiri venite din sfera organicului.

Atitudinea extrovertită a modelelor este surprinsă într-o abordare distinctă, de la senzualismul erotic la configurarea unor corpuri ale căror atribute artistice cuprind racursiuri și proporții, dar și implicarea unei atitudini statice și deopotrivă dinamice, dând impresia de fluiditate și disipare a formelor sau de gestică dezinvoltă în trasarea desenului.

Diseminarea caracterelor, în măsura în care o impune problematica stilistică, intră în zona metaforei, capacitând atitudini variate ale personajelor feminine și o cromatică pe măsura impulsului de a aduce armonic la un numitor comun forța tonală a policromiei în pictură, plasticitatea liniei incizată hotărât în gravură ori șocul optic al unor tonuri puternic pigmentate în acuarelă, tuș și liner. Așezarea lor spațială este susținută de ducturi grafice verticale, orizontale, curbe și continue, de trasee succedându-se în mișcarea internă a formei și în energiile tensionale ale acesteia, reformulate de la concret și erotic la receptarea spiritualizantă a expresiei plastice.

Impulsul mișcării, alertând ritmic suprafața prin ductul învolburat al grafismelor, se oprește asupra unui echilibru de ansamblu, având în subsidiar o modalitate personală a artistului de receptare a siluetelor diferit tratate. „Texturile erotice” din linogravura și acuarela, mai potolite cromatic, au în contrapondere seria de compoziții pictate, unde alăturarea nuanțelor epatează, păstrându-și dispunerea în zona rafinamentului contrastant.

Uneori figurativul explicit este contextualizat de note fantastice, de rinoceri și insecte fabuloase, reliefând conformismul timpurilor pe care le trăim. Roșul este o culoare recurent folosită de artist, iar din perspectiva trimiterilor ei simbolice spre seducție și senzualitate, aceasta denotă un anumit tip de mesaj și experiență existențială, un anumit tip de comportament provocator, adaptat intenției inițiale de a aduce în planul aceluiași concept subiectul și conotațiile lui specifice. Arealul morfologic însușit și experimentat de-a lungul anilor îl proiectează acum pe Sidonius Ionescu în situația graficianului în plină forță creatoare, fiind un artist care vine în descendența dascălilor săi, a căror concepție asupra imaginii grafice pornește din învățătura academică și din permanentele căutări experimentale.”

ANA  AMELIA  DINCA – Critic de arta

 

”Sidonius Ionescu tratează figura feminină cu dezinvoltură şi excentricitate, diversificând abordările tehnice şi tratâtnd dinamic sinuozităţile poetice ale trupului. Corpul feminin este integrat într-o lume dominată puternic de senzorial, lucrările debordând de grafii pronunţate şi de raccourci-uri inedite. Formele devin stimuli pentru explorarea trupului feminin mai departe de bidimensionalitatea deja surclasată vizual de către artist.”

LAVINIA VIERU – Critic de arta